Pe fața unui ambalaj scrie ce vrea producătorul să crezi. Pe spate scrie ce conține produsul. Diferența dintre cele două este uneori considerabilă, iar singurul mod de a o vedea este lista de pe spate, tipărită cu litere mici, în latină și engleză, sub titlul Ingredients.
Acea listă se numește INCI, prescurtare de la Nomenclatura Internațională a Ingredientelor Cosmetice, și este obligatorie în Uniunea Europeană. Are un mare avantaj: e standardizată. Apa se scrie Aqua în Franța, în Germania și în România, iar glicerina apare peste tot ca Glycerin. Odată ce înveți vreo douăzeci de denumiri, poți compara un produs de 30 de lei cu unul de 300 în același limbaj.
Regula ordinii, singura care contează cu adevărat
Ingredientele sunt trecute în ordinea descrescătoare a concentrației, până la pragul de 1 la sută. Sub acest prag, producătorul le poate lista în orice ordine dorește, iar aici încep jocurile de marketing.
Practic: dacă un ser se laudă cu ulei de argan, dar arganul apare pe poziția 18, după conservanți și parfum, cantitatea din flacon e simbolică. Dacă apare pe poziția a treia, e o formulă serioasă. Regula empirică folosită de formulatori spune că tot ce e după parfum, conservanți precum phenoxyethanol sau coloranți de tip CI urmat de cifre se află aproape sigur sub 1 la sută.
Câteva concentrații de referință care ajută la calibrare: niacinamida funcționează bine între 2 și 5 la sută, retinolul cosmetic între 0,1 și 1 la sută, iar acidul hialuronic e activ chiar și sub 1 la sută, deci poziția lui joasă nu e un semnal de alarmă. Concentrația mare nu înseamnă automat produs mai bun, ci deseori doar toleranță mai proastă.
Denumirile pe care merită să le recunoști
Nu ai nevoie de un dicționar complet. Ai nevoie de câteva repere.
- Hidratanți care atrag apa: Glycerin, Sodium Hyaluronate, Panthenol, Urea, Betaine.
- Lipide și emolienți: Squalane, Ceramide NP, Cholesterol, Butyrospermum Parkii Butter, adică untul de shea.
- Active documentate: Niacinamide, Retinol, Ascorbic Acid, Azelaic Acid, Salicylic Acid, Bakuchiol.
- Filtre solare: Zinc Oxide, Titanium Dioxide, Tinosorb, Uvinul, Octocrylene.
- Posibili iritanți: Alcohol Denat. pe poziții înalte, Limonene, Linalool, Citral, Eugenol, Menthol, Parfum.
Uleiurile vegetale apar sub denumirea botanică latină, ceea ce derutează la început. Simmondsia Chinensis Seed Oil este uleiul de jojoba, Rosa Canina Fruit Oil este uleiul de măceșe, iar Helianthus Annuus Seed Oil este uleiul de floarea-soarelui. Care dintre ele ți se potrivește ține de tipul de ten, subiect tratat separat în ghidul despre uleiuri vegetale pentru piele.
Capcanele obișnuite
Prima este extractul-vedetă. Un produs poate purta numele unei plante rare pe toată eticheta din față, cu extractul respectiv aflat pe ultima poziție din listă, într-o cantitate care nu poate produce niciun efect biologic. Nu este ilegal și este extrem de răspândit.
A doua: alcoolul. Alcohol Denat. pe una dintre primele cinci poziții indică o formulă care se evaporă rapid și poate deshidrata pielea sensibilă. În schimb, Cetearyl Alcohol sau Stearyl Alcohol sunt alcooli grași, cu rol emolient, care nu au nicio legătură cu alcoolul care usucă. Confuzia dintre ele generează panică inutilă.
A treia: parfumul. Parfum sau Fragrance înseamnă un amestec de zeci de compuși care nu trebuie declarați individual, cu excepția a 26 de alergeni obligatoriu menționați. Pentru un ten reactiv, prezența cuvântului Parfum pe o poziție înaltă e un motiv rezonabil de reținere.
A patra, poate cea mai importantă: absența unui ingredient nu garanteaza calitatea produsului. Etichetele care se laudă cu ce nu conțin, în loc de ce conțin, sunt discutate pe larg în articolul despre ce înseamnă cu adevărat produsele curate, unde se vede cât din acest discurs e știință și cât e poziționare comercială.
Un exercițiu practic în trei pași
Ia orice produs din baie și uită-te la primele cinci ingrediente. Ele reprezintă, de obicei, peste 80 la sută din formulă și îți spun ce fel de produs ai în mână: apos, uleios, gras, siliconic. Apoi caută activul promis pe ambalaj și vezi pe ce poziție stă. La final, verifică prezența iritanților pe pozițiile de sus.
Trei minute, o dată pe produs. Suficient cât să nu mai cumperi de două ori aceeași formulă cu etichete diferite, ceea ce se întâmplă mai des decât ne place să recunoaștem, mai ales în perioadele cu reduceri.
Există și situații în care lista contează mai mult decât preferința personală, cum e sarcina, când anumite ingrediente trebuie evitate strict. Acolo, obiceiul de a citi eticheta încetează să fie o curiozitate și devine o măsură concretă de siguranță, motiv suficient ca deprinderea asta să merite formată din timp.
