Clonarea înseamnă obținerea unei copii genetice a unei celule, a unui țesut sau a unui organism întreg. În știință, termenul acoperă trei lucruri diferite: clonarea moleculară (copierea unei gene), clonarea celulară (înmulțirea unor celule identice) și clonarea organismelor. Primele două sunt practică obișnuită de laborator; a treia a produs animale clonate, dar rămâne rară, scumpă și interzisă pentru oameni în multe țări.
Cele trei sensuri ale cuvântului „clonare”
În ficțiune, clonarea înseamnă aproape mereu duplicarea unei persoane. În laborator, sensul este mult mai larg și, de cele mai multe ori, mai puțin spectaculos. Clonarea moleculară presupune introducerea unei gene într-o bacterie care o copiază, astfel încât cercetătorii să o poată studia sau folosi, de exemplu pentru producerea insulinei. Clonarea celulară înseamnă obținerea unui grup de celule provenite dintr-o singură celulă-mamă, folosit în cercetare și în producția unor medicamente. Clonarea organismelor, la rândul ei, se poate face prin tehnici precum transferul nuclear din celule somatice, pe care îl descriem mai jos.
Cum se clonează un animal
Metoda folosită pentru prima oară cu succes la un mamifer adult, o oaie, pornește de la două celule. Dintr-un ovul se îndepărtează nucleul, adică aproape tot materialul genetic. Din altă celulă, luată de la animalul care se dorește copiat, se ia nucleul și se transferă în ovulul golit. Prin stimulare, celula începe să se dividă ca un embrion, care este apoi transferat într-o mamă surogat. Procesul are o eficiență foarte mică: multe încercări eșuează, iar o parte dintre animalele născute au probleme de sănătate. Rezultatul nu este o copie identică în toate privințele, pentru că mediul din uter, mitocondriile din ovul și experiențele de viață diferă.
Evoluția metodelor de citire a ADN-ului a ajutat la verificarea acestor experimente. Despre bazele care au făcut posibilă înțelegerea genomului, citește și Proiectul Genomului Uman și ce a schimbat.
Clonare reproductivă și clonare terapeutică
Cele două expresii se confundă adesea. Clonarea reproductivă urmărește nașterea unui organism întreg. Clonarea terapeutică, numită azi mai des transfer nuclear pentru celule stem, ar urmări doar obținerea de celule compatibile cu un pacient, fără a lăsa embrionul să se dezvolte. Ideea a fost mult discutată, dar, între timp, descoperirea celulelor stem induse, obținute prin reprogramarea unor celule adulte, a oferit o alternativă care evită multe dintre dilemele etice. Cercetările în domeniu continuă însă să fie reglementate strict.
Ce înseamnă clonarea pentru oameni
Până în prezent, nu există dovezi verificate științific că ar fi fost născut un om clonat. Clonarea reproductivă umană este interzisă sau puternic limitată în numeroase state și de convenții internaționale, din motive etice și de siguranță. Experiența cu animalele arată o rată mare de eșec și de anomalii, ceea ce ar face riscurile pentru un copil inacceptabile. Mai există și o problemă de principiu: cine ar fi „copia” și ce drepturi ar avea. Orice mesaj care promite clonarea unui om sau „reînvierea” unui apropiat decedat merită tratat ca o înșelătorie.
Criterii clare pentru a judeca o știre despre clonare
- Despre ce fel de clonare este vorba? Moleculară, celulară sau a unui organism? Titlurile amestecă adesea cele trei.
- Există o publicație științifică? Afirmațiile spectaculoase fără date verificabile sunt suspecte.
- Care este scopul? Cercetare, agricultură, conservarea unor specii, producție de medicamente?
- Ce probleme apar? Rate de succes, sănătatea animalelor, costuri, reglementări.
- Cine finanțează și cine câștigă? Companiile care vând servicii de clonare au un interes comercial evident.
Merită reținut și un aspect practic: animalele clonate sunt, de regulă, crescute în condiții de supraveghere veterinară atentă, iar produsele lor nu circulă liber pe piață în toate regiunile. Reglementările cer evaluări separate înainte ca astfel de produse să ajungă la consumatori, iar multe sisteme le tratează ca pe alimente noi.
Utilizările reale ale clonării
Clonarea moleculară stă la baza biotehnologiei moderne, de la insulină la unele vaccinuri. Clonarea celulară permite crearea de linii celulare folosite la testarea medicamentelor. Clonarea animalelor este folosită în cantități mici, pentru multiplicarea unor exemplare cu însușiri valoroase în agricultură, pentru cercetare biomedicală sau pentru încercări de salvare a unor specii pe cale de dispariție. În niciunul dintre aceste cazuri nu se obține o „copie perfectă” care să substituie originalul.
Clonarea și conservarea speciilor
Una dintre ideile cele mai discutate este folosirea clonării pentru specii amenințate. Au existat încercări de a clona animale rare din celule păstrate înghețate, iar câteva au reușit, de exemplu la unele rumegătoare sau la un cal sălbatic. Valoarea reală e totuși limitată: un animal clonat nu aduce diversitate genetică nouă, iar fără habitat protejat și fără populații viabile, clonarea nu salvează o specie. Specialiștii în conservare văd în ea, cel mult, un instrument complementar, nu o soluție. Ideea reînvierii unor specii dispărute de mult, popularizată de filme, întâmpină obstacole tehnice enorme, de la ADN degradat până la lipsa unei mame surogat potrivite.
Clonele naturale și gemenii identici
Natura clonează, la rândul ei. Gemenii identici sunt, în sens strict, clone naturale: provin din același embrion care s-a împărțit. Multe plante se înmulțesc prin butași sau prin stoloni și rezultă exemplare identice genetic. Unele animale mici, precum afidele, se pot reproduce fără împerechere. Aceste exemple arată că a avea același ADN nu înseamnă a fi aceeași persoană: gemenii identici au personalități, amprente și experiențe diferite. Același raționament se aplică clonelor de laborator, care nu ar moșteni amintirile sau caracterul „originalului”.
De ce rămâne subiectul important
Dezbaterea despre clonare a stârnit întrebări despre ce înseamnă individualitatea, cât de departe poate merge intervenția asupra vieții și cum se ia o decizie colectivă într-un domeniu în care știința avansează repede. Aceste întrebări sunt actuale și pentru alte tehnici, de la editarea genelor la celulele stem. Pentru cititorii care vor să continue cu astfel de teme, RevistaMedicinei publică explicații pe înțelesul tuturor despre cum evoluează medicina și biotehnologia.
